Deus Ex Machina

zombiefilozoafa — Wed, 01 Apr 2009 23:33:41 +0000

In Laboratorul de Metabiogeneticism de la subnivelul III Dr. M. Ivanonvschivici se pregatea sa incheie inca o zi lunga de avans stiintific.
Asistentii calibrau Conta-Agitatorul Cu Alchenixoni pentru ultimul experiment al zilei.
“Doctore! Detecrorul de neurotorzon imi indica niste date ciudate. Se pare ca dioda electroluminiscenta rosie e activa.”
“Cum, cum?” spuse doctorul trezit din reverie. “Ce se intampla?”
“Detectorul de Neurotorzon…”
“Asta ne-a facut probleme si saptamana trecuta. Daca il prind pe nemernicul care tot lasa profilactice folosite in dezaburizatorul subatomic o sa regrete ziua in care a fost conceput. Continuati nu e nici o problema.”
Cuvintele acestea aveau sa il bantuie pentru tot restul scurtei sale vieti pe Dr. M. cunoscut mai bine ca Doctor Moarte sau ca Moșoilă pentru prieteni.

Ora 22:13:23
C.A.C.A. ajunge la capacitate maxima si incepe procesul de debifuzionare a materialului genetic.

Ora 22:15:11
Avaria Detecrorului de Neurotorzon porneste iar. Dr. M. alege sa o ignore si de aceasta data.

Ora 22:16:43
Dr. Pavel Mitronescu, unul din asistentii lui Dr. M., se indreapta grabit catre grupul sanitar din incinta subniveului III decizie care avea sa o regrete. Pateul gasit in frigiderul cantinei se pare ca fusese expirat.

Ora 22:17:05
Dr. Pavel Mitronescu ajunge la grupul sanitar din incinta subniveului III dar wc-ul este infundat si lipseste hartia igienica. Mirosul coplesitor il copleseste.

Ora 22:17:12
Dr. Pavel Mitronescu paraseste grupul sanitar din incinta subnivelului III regretadu-si decizia.

Ora 22:17:13
O explozie puternica cuprinde Laboratorul de Metabiogeneticism. Fumul si praful invaluie holurile Subnivelului III iar sistemul de antipreventie incediara acopera totul cu un jet puternic de apa ignifuga.

Ora 22:18
Haosul domneste in Laboratorul de Metabiogeneticism. Dr. M. se numara printre supravietuitori.

prolog: începutul sfârșitului

zombiefilozoafa — Sun, 15 Mar 2009 14:31:01 +0000

Cea mai inalta cladire din oras pare locul cel mai bun pentru a admira sfarsitul. Sfarsitul civilizatiei.

Flacarile care impanzesc orasul au colorat cerul noptii in rosu. O culoare potrivita. De aici de sus urlete, sirene, explozii se contopesc intr-o cacofonie monotona. Haosul perfect. Familii distruse. Disperarea domneste. Copii isi mananca parintii. Pilonii civilizatiei au cazut. Desi unii ar spune ca erau doar o iluzie.

Sfarsitul violent al unei societati decazute.

“GANDACILOR! NU M-ATI ASCULTAT!” … Au ras de mine. Au spus ca sunt nebun. Acum sunt toti morti. O prea mica consolare…

13 august

jurnalul apocalipsei

Deus Ex Machina

prolog: începutul sfârșitului